Chiar daca DEX-ul da verbul “a dori” ca sinonim pentru “a vrea”, in cei 11 ani de Trend Consult am invatat ca intre cele doua exista o mare diferenta.

Diferenta vine de la persoana care indeplineste dorinta sau vointa.

Atunci cand iti doresti ceva inseamna ca ai o dorinta. Care poate va fi indeplinita. De altcineva: de pestisorul de aur, de zana cea buna, de guvern, de piata, de colegi, de sefi samd. Indeplinirea dorintelor depinde de altii. La fel si neindeplinirea lor (si ce bine e sa avem justificari confortabile, nu? ).

Atunci cand vrei ceva inseamna ca ai vointa. Si esti primul care trebuie sa faca ceva. Vointa presupune cel putin o actiune personala pentru a putea exista. Si este mult mai puternica decat dorinta, pentru ca face ca lucrurile sa se intample. Neindeplinirea vointei nu mai este rezultatul stelelor sau destinului, ci rezultatul a ceea ce ai facut sau n-ai facut tu.

E bine sa avem dorinte, asta inseamna ca visam si fara vis nu progresam niciun milimetru. Dar ca sa progresam acel milimetreu dorinta trebuie sa se transforme in vointa.

In 11 ani am invatat ca Performanta incepe cu alegerea personala de a-ti transforma dorintele in vointe.

Primul principiu care mi-a trecut prin cap cand am inceput aventura antreprenoriala a fost sa iau in firma doar oameni de incredere si entuziasti. Dupa 11 ani cred in continuare ca este cel mai bun sfat pe care il poate primi un antreprenor.

Atunci cand imi adaug oameni noi in echipa ma uit mai putin la competentele profesionale. Stiu ca acestea se pot dezvolta, oamenii invata repede daca le place ceea ce fac. Asa ca trebuie sa le placa ceea ce fac.

Anul trecut am citit “Good to great” si am inteles ca aplicam fara sa stiu una din lectiile cheie ale lui Jim Collins: cand gasesti o persoana valoroasa ia-o cu tine, o sa gasesti mai tarziu ceva de facut pentru respectiva persoana. Cam asa mi-am strans echipa, iar echipa actuala este motivul meu principal de mandrie.

Am invatat in cei 11 ani sa ascult si sa vad cum oamenii prind aripi atunci cand ii asculti.

Am invatat sa am incredere si am vazut ca oamenii devin responsabili cand primesc incredere.

Si am mai descoperit ca performanta este o alegere personala, asa ca nu-mi doresc in echipa oameni indiferenti, tristi, blazati sau fara coloana vertebrala.

Am promis ca voi reveni pe aceasta tema cu noi ganduri:

Spuneam in postul anterior ca prefer pasiunea pentru ca genereaza rezultate exceptionale, spre deosebire de talent care genereaza rezultate bune.

Dar asta nu e totul: este si mai ieftina!! Nopti nedormite, week-enduri cu familia dar cu gandul la job, fetze zambitoare la birou pentru ca le place sa fie la birou si inutilitatea totala a unor concepte de genul “work-life balance”! Toate acestea pot fi obtinute fara niciun ban daca oamenii sunt pasionati de ceea ce fac!

Talentul se cumpara cu ora. Si de cele mai multe ori este scump

Va propun un experiment: ganditi-va un pic la ceea ce reprezinta cu adevarat propria voastra pasiune (sau pasiuni!). Si acum imaginati-va ca primiti o oferta de job in care ati face exact ceea ce considerati a fi pasiune personala, DAR salariul ar fi cu 10% mai mic decat ceea ce castigati in prezent. Ati accepta oferta?

Imi place sa joc jocul asta cu diversi participanti la curs. Pana acum am ajuns la o reducere de 50% din salariu ca fiind acceptabila, cu conditia sa faca ceea ce le place. 50%!! Va dati seama cum ar arata bugetul de salarii daca s-ar urma o politica de Passion Management in interiorul companiei?

Pe de alta parte exista inca joburi pentru care nu am gasit niciun fel de pasiune la oamenii din jurul meu: contabilitatea, curatenia si administrativul. Aici talentul ar trebui sa fie suficient. Mai lucram…

Ma omoara gandirea marunta, de supravietuire. Preocuparile oamenilor din jurul meu sunt legate de facturi, parcare, preturi la ulei, pretul la benzina, punctul de pensie si doctorul de familie. Imi petrec majoritatea timpului facand rutina si ce mai “trebuie”.

Zumzetul asta permanent este energie irosita. Prea multa. Si prea imprastiata in toate directiile. Ne face sa ne certam pe lucruri marunte si ne da sentimentul de incarcare, de lipsa de timp.

Zumzetul dispare sau devine neimportant atunci cand construim ceva mare. Proiectele marete unesc energii si nu le lasa sa se disipe in derizoriu. Cu cat ai o problema mai grava sau un proiect mai important, cu atat mai dispus esti sa lasi deoparte maruntisul cotidian. Cand asta se intampla cu o echipa intrega, devine performanta si eficienta.

Iar daca se intampla cu o natiune, devine prospera si admirata.

Saptamana trecuta am tinut primul speech impreuna cu Ivan. S-a intamplat la Timisoara, cu ocazia Business Days , in fata a 350 de antreprenori.

Aplauzele prelungite, cu sala in picioare, atat la aparitia pe scena a marelui campion cat si la sfarsitul prezentarii, mi-au confirmat ca romanii isi doresc modele autentice. Si din fericire pentru noi, le avem.

Ivan ii invata pe oamenii de afaceri 4 regului simple (“Legile lui Ivan”): citeşte tot articolul »