Ieri m-am dus la Terme. Nimic nou, am mai scris despre ele.

La Terme există o secțiune mare (uriașă mai bine zis) de saună. Saune de toate felurile: uscată, umedă, uscată 60, umedă 45, etc. Tot ce și-ar putea dori un săunar. Am făcut un calcul după ochi și ar putea să incapă peste 300 de oameni simultan in saună. Deci cool.

Am asistat la o scenă pe care am mai văzut-o si la un alt complex din Austria (undeva la schi): un supraveghetor scoate din saună un rus care stătea cu slipul pe el. Nimic nou, toată lumea știe că in saună se stă fără textile, doar cu prosopul. Dar cine știe de ce? Eu nu știam așa că m-am dus la un alt supraveghetor și l-am întrebat.

Ține de igienă, mi-a spus. Nu putem verifica dacă slipul e curat, așa că regula e: te dezbraci, faci duș și stai pe prosop. Nicio bucățică de piele nu trebuie sa atingă lemnul! Pericolul transmiterii de boli, în special dermatologice este foarte mare în saună și nu ne permitem să primim reclamații. Așa că jobul lui este să intre dintr-o saună in alta și să se asigure ca toată lumea e goală si stă pe prosop

Am zâmbit, gândindu-mă că acum am o explicație oficială pentru prietenii mei care se miră cum de stau dezbrăcat în saună, indiferent de cine mai e acolo: pentru IGIENĂ!

Astept de 15 minute sa ma intrebe cineva ce doresc intr-o cafenea pe aeroportul din Budapesta. Daca as fi fost in Romania m-as fi gandit poate la cat de lipsiti de interes sunt romanii in a-si trata bine clientii (virusul antiromanesc, nu?). Dar ungurii nu sunt asa. Ei fac turism de calitate si acolo unde nu e nimic de vazut… Insa cele doua domnisoare care se ocupa de cafeneaua asta sunt plictisite de moarte, desi e abia ora 11:30 Ma gandesc cat de nefericite pot fi, facand ceea ce fac, si cat de mult pierde cafeneaua pentru ca ele sunt nefericite.
Inca nu m-a intrebat nimeni nimic…
Sunt 11 ani de cand am inceput joaca serioasa despre training, iar daca am invatat ceva in acesti 11 ani este puterea incredibila pe care o poate avea pasiunea in business. In ambele directii, pozitiva si negativa (atunci cand urasti ceea ce faci). citeşte tot articolul »

Ieri am invatat sa schimb pinioanele la bicicleta ori de cate ori creste dificultatea traseului sau din contra am conditii pentru o viteza mai mare.

M-am inscris la Prima Evadare, o cursa de biciclete de 55 de km. Cand am timp, ma pregatesc pe campurile de langa Corbeanca. Ieri am mers 38 de km ( nu am mai mers niciodata atat de mult) si am descoperit cat de important este sa schimbi vitezele pentru a-ti usura deplasarea. Pana acum nu schimbam pinioanele decat daca schimbarea de pe traseu era evidenta (panta mare, etc.) dar ieri am crescut si distanta si viteza medie adaptand permanent pinioanele.

Acum incep sa cred ca pot sa termin cursa de 55 de km cu un pic de ciocolata sau alte batoane energizante si multa, multa apa.

Ieri am invatat cat de important este sa le vorbesti ziaristilor in cuvinte simple si coerente astfel incat mesajul sa aiba sanse sa ajunga la public.

Ieri s-a lansat ROWMANIA, proiectul de antreprenoriat social lansat de Ivan Patzaichin, in colaborare cu Doru Frolu (DC Communication). Conferinta de presa de la pranz a fost o surpriza, deoarece s-au prezentat doar ziaristi sportivi, care au auzit numele lui Ivan Patzaichin, iar partea cu antreprenoriatul social a devenit irelevanta .

De aici intrebarile din timpul conferintei: nu despre dezvoltarea regionala din Delta, nu depre partenerii implicati ci mai degraba despre pretul barcii conceputa de Ivan (canotca) si pretul ei la inchiriere !!!:-)

Seara a fost mult mai interesanta, cu o multime de personalitati venite sa-i ureze succes marelui nostru campion! Aici mesajul a fost clar si bine primit.

Ieri am invatat cat de mare poate fi schimbarea de tactica daca resusesti sa te concentrezi pe un singur obiectiv strategic.

Am ajutat un ONG sa-si clarifice misiunea. Se plangeau ca nu mai stiu cum sa aleaga dintre oportunitatile care par atractive pentru ca genereaza un minim de bani necesari supravietuirii organizatiei, dar nu au neaparat legatura cu ceea ce-si propun ei sa faca.

I-am invitat sa-si defineasca succesul… cand vor fi multumiti de activitatea lor? Cum va arata feed-back-ul la superlativ primit de catre clientii lor?

Au reusit sa-si identifice zona de actiune cu cel mai mare impact si toata planificarea tactica a plecat de aici. Mai simplu si mai curat, cu toata lumea de acord. Cool.

Si noua la Trend ne-ar prinde bine o astfel de interventie. Sa reducem un pic zgomotul de fond generat de oportunitati, paradigme, proiecte razlete si clienti grabiti. Si sa identificam zona de competenta in care producem cel mai mare impact. Toate deciziile tactice ar trebui apoi subordanate acestei decizii strategice. Ne ajuta cineva?