… ci este o componenta a lui. Iar opusul fricii nu este curajul, ci inconstienta.

Sebastian este fiul meu cel mare (are deja 10 ani).

In iarna aceasta una dintre iesirile la schi a fost la Hintertux, in Zillertal, Austria, acolo unde se afla pista Harakiri, cea mai abrupta din Europa (inclinare 78%).

Sebastian schiaza foarte bine, totusi m-a surprins cand mi-a spus ca vrea sa coboram Harakiri. Am acceptat mandru de curajul baiatului meu. citeşte tot articolul »

Conduc grupul de firme Trend Consult. TC implineste in 2010 zece ani de viata, iar acum avem birouri si in Viena si in Varsovia, iar in Romania suntem un benchmark pentru calitate si inovatie.

Tin training si lumea spune ca le schimb viata. Asta-mi place cel mai mult! Mi-au spus ca sunt trainerul anului 2009, dar mie mi-ar placea sa-mi spuna asta si in 2010, 2011, …

Tin speech-uri despre curaj si viziune. Imi vine usor sa vorbesc in public si cu cat e sala mai mare cu atat ma simt mai in forma.

Ajut manageri sa isi conduca afacerea. Ei spun ca ii inspir dar ii si intimidez. Nu vreau sa ii intimidez.

Cum a inceput totul:

Imi doream sa fac primul meu milion de dolari!

A, si nu pot lucra pentru altii.

Mi-am dat seama de asta intr-o multinationala in care politica de HR era, culmea, exceptionala. Vorbesc de Reuters, grupul de presa si informatii financiare pentru pietele de capital. Aveam cam tot ce-si poate dori un corporatist: salariu de exceptie, masina de companie (una buna!), statut (eram Sales Manager), mediu frumos de lucru (birouri in Financial Plaza, colegi destepti si educati), traininguri in strainatate (am vazut jumate de Europa la cursuri), perspective de cariera deosebite (in reteaua internationala)… ce mai… era unul dintre joburile de vis pentru un tanar de 22 de ani proaspat absolvent de ASE.

Si totusi ma obseda milionul de dolari si foarte devreme am realizat ca sansele de a-l face ca angajat intr-o multinationala sunt foarte mici, iar daca exista, va trebui sa astept probabil vreo 40 de ani.

Nu vreau sa astept atat, asa ca tot timpul m-am gandit si ma gandesc la tot felul de firme, oportunitati de afaceri pe cont propriu, parteneriate cu altii etc.

Si am incercat:

Prima firma a fost facuta 50 – 50% cu un prieten si ar fi trebuit sa produca produse congelate, dar a esuat dupa vreo sase luni de existenta. De ce? Pt ca mi-a fost frica sa plec de la Reuters si practic toata treaba o facea partenerul meu.

Asa ca am invatat doua lucruri:

1: parteneriatele 50-50 au putine sanse de reusita, si

2: daca nu ai curajul unor decizii radicale si nu iti asumi riscul acestor decizii nu poti astepta rezultate radicale.

A doua firma a fost Trend Consult. Cum a inceput:

Imi placea sa tin training in AIESEC pentru studenti sau pentru angajati tineri ai unor sponsori AIESEC. Si o faceam pe gratis, din pasiune.

In anul 2000 in Reuters Romania s-a hotarat organizarea unui curs de vanzari. Evident eram responsabil de organizarea lui, asa ca am ales cea mai interesanta oferta de pe piata la acel moment (si cea mai scumpa!!). Ei bine, timp de cinci zile nu am facut altceva decat sa apar trainerul de atacurile oamenilor mei, exasperati de aberatiile acestuia. Atunci mi-am zis ca eu pot face mult mai bine acest lucru si m-am hotarat sa fac o firma de training si consultanta in vanzari. Am imprumutat 2,000 USD ca sa cumpar trei birouri mici, un laptop, un videoproiector si un PC second hand.

Ce-a zis lumea:

ca sunt un fraier, un visator, ca un astfel de proiect n-are cum sa mearga in Romania, ca n-are nimeni nevoie de asa ceva, ca o sa-mi frang gatul, samd. 4 din 5 radeau de ideea mea. Singurele persoane care n-au ras si nu m-au facut fraier au fost Anca, sotia mea, Sabin (prieten si coleg in AIESEC, care a si devenit partener in TC) si Raluca (se intorsese dintr-un stagiu de practica din Peru si i-a suras ideea de a lucra la TC).

Atunci am inceput sa cred intr-un principiu care mi-a fost confirmat de toata experienta mea de business de pana acum:

Realismul nu este pentru antreprenori, fara viziune degeaba esti destept – promit sa scriu mai mult despre acest subiect.

Acum stiu cel putin 5 firme care pretind ca fac tot consultanta si training in vanzari, iar TC face in jur de 1 milion de EUR pe an. Si nimeni nu mai rade cand le povestesc despre ideea mea din 2000.

Nu sunt inca milionar. Dupa unii TC valoreaza mai mult de 1 milion EUR, dar mai detin in prezent doar 60% din actiuni. Cred insa ca voi deveni milionar si mai cred ca e o poveste care merita impartasita si cu altii, asa ca stati pe aproape si dati-mi sfaturi. Sau urmati-mi sfaturile, poate.. cine stie…

Imaginati-va 20 de oameni insetati adusi la un focus grup. Sunt asezati in cerc, pe scaune cu spatar, iar in mijlocul lor este o masuta mica pe care se afla o sticla cu apa rece.

Ce se intampla?

Fiecare individ vede sticla si se afla la exact aceeasi distanta fata de ea ca toti ceilalti.

Fiecare individ stie ca fiecare individ vede sticla.

Ce-si spun cei 20 de oameni?

Probabil ca e vreo smecherie la mijloc… Ar fi prea simplu sa te ridici si s-o iei… Proabil suntem filmati si de fapt nu e apa, e o pacaleala… Probabil ne vom ridica toti odata si ne vom certa pentru sticla aia de apa… Si oricum nu ar ajunge pentru toti…

Pana cand unul dintre ei se ridica, face cativa pasi pana la sticla, o ridica si bea toata apa.

Cei care stau in cerc sunt visatorii.

Cel care bea apa este vizionarul.

Diferenta consta doar in ridicatul de pe scaun si cei cativa pasi pana la masa.

Oare e cineva dintre cei care citesc acest articol care nu a avut niciodata macar o idee de tipul “ce-ar fi daca as incerca sa fac asta?”. O idee de afacere, un proiect, un mod diferit de a rezolva un task sau de a-ti face viata mai usoara?

De ce stati pe scaun?