Vă anunț că se formează o nouă grupă:

- partea I – 24-25 februarie

- partea a II-a – 23-24 martie

In total 4 zile de lucru intens pentru trainerii profesioniști, cu accente speciale pe facilitarea grupurilor dificile și folosirea învățării experiențiale pentru a genera revelații. In ultima zi veți fi evaluați de un public real, format din prietenii participanților . Detalii aici.

Vin alegerile și ne uităm să vedem cine este suficient de puternic să conducă țara. Cel care pare cel mai puternic este ales. După victorie cel puternic devine nepopular pentru că tinde să devină dictator (altfel ce să facă cu puterea?). Și cei care l-au ales ies în stradă să dea jos dictatorul.

Nu cred în teoria mâinii de fier. Ca structură poate că suntem capabili să suportăm o perioadă un dictator, dar nu suntem suficient de disciplinați și nici suficient de fanatici. După un timp ne revoltăm.

Așa că poate începem să căutăm o mână de catifea. Un leader care să creadă in discernământul popular mai mult decât în propriul ego. Un leader care să asculte și să sintetizeze o viziune. Un leader care sa ofere încredere, nu să o ceară.

Și politica este tot o piață, în care oferta trebuie să se muleze pe cerere. Cererea ne aparține. Ce cerem, mână de fier sau mână de catifea?

O sa vorbesc pentru prima dată despre Direct Life Credits, o idee care nu-mi dă pace de vreo 5 ani.

Dacă vreți să vedeți speech-ul va trebui sa verificați apariția lui pe site-ul organizatorilor TEDx Eroilor .

Evenimentul are loc mâine, sambătă, 10 decembrie 2011. Sunt mândru că mi-am terminat PPT-ul cu o zi mai devreme

Imi amintesc adevarate lectii primite de la Ascendis sau TMI, in care proiecte construite din nimic de noi, erau castigate de ei in faza finala de selectie datorita senioritatii mai mari, a unei increderi sporite din partea clientului sau pur si simplu pentru ca erau mai buni…

Am invatat ca uneori colaborarea cu competitia este mai simpla si mai productiva.

Am invatat ca jocul corect in fata competitiei iti creste sansele sa ai in fata un competitor care joaca corect si ma bucur ca activez intr-o piata cu practici mai degraba de fair-play. (Am vazut competitori compromisi tocmai pentru ca au apelat la jocuri murdare, iar piata i-a sanctionat).

Am invatat sa vorbesc frumos despre competitie nu pentru ca sunt politicos sau politic, ci pentru ca au lucruri bune despre care merita sa vorbesti si din care sa inveti.
In cei 11 ani de Trend am invatat cu siguranta un lucru: sa-mi respect competitia!

La Terme există o secțiune mare (uriașă mai bine zis) de saună. Saune de toate felurile: uscată, umedă, uscată 60, umedă 45, etc. Tot ce și-ar putea dori un săunar. Am făcut un calcul după ochi și ar putea să incapă peste 300 de oameni simultan in saună. Deci cool.

Am asistat la o scenă pe care am mai văzut-o si la un alt complex din Austria (undeva la schi): un supraveghetor scoate din saună un rus care stătea cu slipul pe el. Nimic nou, toată lumea știe că in saună se stă fără textile, doar cu prosopul. Dar cine știe de ce? Eu nu știam așa că m-am dus la un alt supraveghetor și l-am întrebat.

Ține de igienă, mi-a spus. Nu putem verifica dacă slipul e curat, așa că regula e: te dezbraci, faci duș și stai pe prosop. Nicio bucățică de piele nu trebuie sa atingă lemnul! Pericolul transmiterii de boli, în special dermatologice este foarte mare în saună și nu ne permitem să primim reclamații. Așa că jobul lui este să intre dintr-o saună in alta și să se asigure ca toată lumea e goală si stă pe prosop

Am zâmbit, gândindu-mă că acum am o explicație oficială pentru prietenii mei care se miră cum de stau dezbrăcat în saună, indiferent de cine mai e acolo: pentru IGIENĂ!

1. Diferența mare între ce se vede in centru și cum arată cartierele mărginașe, cu oameni săraci. Chiar dacă este incă safe, au apărut zone care seamănă din ce în ce mai mult cu Berceni sau Colentina. Găști care aparent nu fac nimic, muzica tare și geamurile lăsate la mașină, mizerie pe jos. Ba chiar aș spune ca Bucureștiul a progresat mult

2. Pretenția de superioritate a vienezului autentic – o poți vedea în modul condescendent în care zâmbește și se adresează emigranților sau în cererile exagerate la angajare. Ieri in metrou stăteam lângă o doamnă de vreo 60 de ani. Pe scaunul din fața noastră se așază o altă doamnă de 60 de ani care ne întreabă unde trebuie să schimbe pentru a ajunge la nu-știu-ce Messe. Pentru că n-am înțeles prea clar ce voia și mi-e încă frică să vorbesc în germană, am preferat să spun “Sorry, I don’t speak German”. Cealaltă doamnă a ajutat-o cu răspunsul, după care discuția lor a continuat. Despre ce? Despre căți străini sunt acum în Viena, cum te împiedici de ei la orice pas și cât de tare au schimbat orașul. În rău, evident. Nu mi-a plăcut…

3. Magazinele care se inchid la 18:00 – rămâi cu ușurință fără cele necesare dacă lucrezi până târziu iar dacă se face 18:00 sting lumina si trag obloanele chiar dacă tu ești încă acolo!

4. Gruess Gott -ul politicos cu un zâmbet formal din partea vânzătorilor din magazine, neînsoțit de niciun pic de ajutor sau efort pentru client. Aș îndrăzni să spun ca prefer vânzătorii români care nu știu să te salute și nu te privesc in ochi dar care se străduiesc să-ți găsească ceea ce cauți.

5. Monopolul serviciilor (gaz, lumină, gunoi, apă si atenție! telefonie fixă și internet). Dacă vrei internet high speed poți să alegi: instalare imediata dacă faci contract cu Telekom Austria sau aștepți trei luni dacă alegi un furnizor alternativ mai ieftin cu 30% (care oricum trebuie să foloseasca circuitele companiei de stat).

6. Scandalurile de corupție care blochează proiectele mari. De precizat ca in Viena socialiștii nu au pierdut niciodată puterea de la plecarea rușilor in ‘68, iar școala de șpagă vieneză a eliminat sumele mici demult.

7 8 și 9 Relațiile de business bazate pe relații personale până la exagerare (noi suntem mici copii). Performanța și prețul au semnificații surprinzătoare (uneori sunt irelevante) în fața relațiilor personale de lungă durată. Termenul cel mai potrivit este comunitate ermetică

Una peste alta cred că punctele tari din primele post-uri sunt mai multe și mai importante, ceea ce face ca Viena să rămână orașul meu preferat.

Trend Consult s-a nascut din pasiune. Intre 1995 si 2000 am tinut training pentru ca imi facea mare placere, nu pentru ca eram platit. De fapt, nici nu eram platit pentru asta. Mi s-a parut insa intotdeauna ca este o indeletnicire minunata. Sa schimbi viata oamenilor, oau!
Am cautat sa aduc in jurul meu oameni la fel de pasionati in ceea ce fac, oameni care nu se plang dimineata pt ca incepe o noua zi… Iar cei care ne cunosc echipa spun ca se simte asta in aerul din birou, sau ca se vede in ochii nostri, sau se simte in voce…

Insa filozofia legata de pasiune mi-a fost confirmata de fiecare data la clientii mei. Oamenii care obtin rezultate exceptionale (atentie: nu bune, exceptionale, da?) au o sclipire electrizanta in ochi de fiecare data cand vorbesc despre ceea ce fac. In schimb, atunci cand vorbim cu low-performeri, se simte energia negativa pe care o emana vorbind despre acelasi subiect.
Weekendul trecut am tinut un curs de “Change management” boardului de conducere de la Santierul Naval Galati. La sfarsitul lui, unul dintre directori (in jur de 60 de ani), mi-a declarat ca santierul i-a mancat toata viata, de la 18 ani. Insa daca ar fi tanar din nou, ar lua-o de la capat si ar face exact acelasi lucru, pt ca nimic nu se compara cu lansarea unei nave facuta de tine!!!
Cati oameni cunosti care sa poata spune asta la sfarsitul carierei? Tu vei spune asta la 60 de ani? Dar oamenii pe care ii conduci?

Hm, mi-a luat 45 de minute sa scriu acest post… Nu m-a intrebat nimeni daca vreau o cafea… Ma duc la alta cafenea, ce sa fac… A, si NU e cafenea cu autoservire, nu zambiti ironic

Diferenta vine de la persoana care indeplineste dorinta sau vointa.

Atunci cand iti doresti ceva inseamna ca ai o dorinta. Care poate va fi indeplinita. De altcineva: de pestisorul de aur, de zana cea buna, de guvern, de piata, de colegi, de sefi samd. Indeplinirea dorintelor depinde de altii. La fel si neindeplinirea lor (si ce bine e sa avem justificari confortabile, nu? ).

Atunci cand vrei ceva inseamna ca ai vointa. Si esti primul care trebuie sa faca ceva. Vointa presupune cel putin o actiune personala pentru a putea exista. Si este mult mai puternica decat dorinta, pentru ca face ca lucrurile sa se intample. Neindeplinirea vointei nu mai este rezultatul stelelor sau destinului, ci rezultatul a ceea ce ai facut sau n-ai facut tu.

E bine sa avem dorinte, asta inseamna ca visam si fara vis nu progresam niciun milimetru. Dar ca sa progresam acel milimetreu dorinta trebuie sa se transforme in vointa.

In 11 ani am invatat ca Performanta incepe cu alegerea personala de a-ti transforma dorintele in vointe.

Atunci cand imi adaug oameni noi in echipa ma uit mai putin la competentele profesionale. Stiu ca acestea se pot dezvolta, oamenii invata repede daca le place ceea ce fac. Asa ca trebuie sa le placa ceea ce fac.

Anul trecut am citit “Good to great” si am inteles ca aplicam fara sa stiu una din lectiile cheie ale lui Jim Collins: cand gasesti o persoana valoroasa ia-o cu tine, o sa gasesti mai tarziu ceva de facut pentru respectiva persoana. Cam asa mi-am strans echipa, iar echipa actuala este motivul meu principal de mandrie.

Am invatat in cei 11 ani sa ascult si sa vad cum oamenii prind aripi atunci cand ii asculti.

Am invatat sa am incredere si am vazut ca oamenii devin responsabili cand primesc incredere.

Si am mai descoperit ca performanta este o alegere personala, asa ca nu-mi doresc in echipa oameni indiferenti, tristi, blazati sau fara coloana vertebrala.

Asadar, stay tuned si urmariti tagul #11ani !