LECTIA primita a fost surprinzatoare si a venit la sfarsit, cand nu se astepta nimeni. Unul dintre cei 6 spectatori “alesi” sa puna intrebari a fost directorul general pt Jaguar in Romania (Jaguar fiind, absolut intamplator, unul din sponsorii evenimentului). Plin de aroganta, acesta a irosit o intrebare incercand sa o transforme in cel mai ieftin moment publicitar: l-a intrebat pe Sir Branson cum ar descrie in 5 cuvinte brandul Jaguar. Engleza nu-l ajuta, motiv pt care au fost necesare trei repetari ale numelui brandului (asta dupa ce s-au linistit fluieraturile din sala). Cand in sfarsit a inteles despre ce brand era vorba, Sir Branson a fost magistral: “I don’t like expensive cars, they just send the wrong image!”.

Am avut ocazia sa vad cum simplitatea si normalitatea pot zdrobi fara drept de apel aroganta si trufia. O ocazie rara, dar o lectie plina de semnificatie si speranta! Thank you, Sir!

Mai țin training. Doresc să contrazic pe această cale zvonurile cum că nu aș mai livra deloc. Dar numărul conferințelor la care particip este acum mai mare:

- Business Days – este seria de conferințe organizată de Laszlo Pacso. Dimineața toată lumea stă într-o sală și ascultă speech-uri scurte de 15 min, iar după-amiaza se țin mai multe workshopuri simultan. E interesant să participi pt că după ce afli parerile unor leaderi de business (conferințele), ai șansa să înveți câte ceva folositor pentru tine personal (workshopurile).

- conferințele doingbusiness.ro – sunt organizate de IBP și se adresează în special antreprenorilor. Pe de o parte vin BCR și BRD să explice cum poți să-ți eficientizezi capitalul de lucru sau cum poți exploata fondurile europene, iar pe de altă parte vin Trend Consult și Human Invest care țin mici sesiuni despre vânzări și leadership.

- Leadership Summit este o inițiativă JohnMaxwell Team Romania . 6 speakeri vorbesc despre leadership o zi întreagă. E adevărat, nu sunt speakeri oarecare, lumea spune că sunt foarte buni

Așadar multe speech-uri. Apropo, dacă vrei să participi la Leadership Summit fără taxă, incearcă-ți norocul si abilitățile aici.

Am văzut aceleași tabere, pro și contra proiectului, însă de data aceasta mi s-a părut că protagoniștii au evoluat ca stil și argumentație. Au trecut la un alt nivel:

- Dragoș Tănase a fost coerent și rece, nu s-a mai lăsat dus in gâlceavă. Știe că trebuie să transmită un mesaj clar: proiectul creează job-uri. Și a spus acest lucru aproape in fiecare frază. Joburi pentru comunitatea locală, joburi pentru industria extractivă, joburi pentru Transilvania, joburi pentru industriile conexe. Mesaj transmis, punct pentru proiect. Schimbarea genială mi se pare extinderea speech-ului despre joburi de la Roșia Montană la întreaga industrie extractivă. Dintr-o dată nu se mai vorbește de aproximativ 1,000 de locuri de muncă, ci de
o strategie națională de exploatare a resurselor naturale care poate fi o șansă pentru România în fața crizei și poate genera peste 20,000 de joburi. Cred că RMGC a înțeles că miza acum este câștigarea nehotărâților (fanaticii, pro și contra, oricum nu se mai răzgândesc), iar schimbarea de discurs pare croită pentru atingerea acestui obiectiv. Poți să te opui distrugerii a 4 munți, dar să te opui șansei la prosperitate pentru România parcă e mai greu…

- Mircea Toma a fost punctul slab al opoziției. Inarmat cu cea mai puternică armă (unul dintre procesele pierdute de RMGC), a pierdut “instructiunile de folosire” exact atunci când trebuia sa tragă (când Dragoș Tănase a avut singurul moment de ezitare). Nu mai știa exact (!?) nici ce proces a pierdut RMGC, nici unde a avut loc respectivul proces. In fața acestei ratări, valul de cifre si dosare invocate de Dragoș a generat rapid nivelul de plictiseală necesar pentru a trece la un alt subiect. In rest Mircea Toma mi s-a părut că a învățat cel mai puțin, a păstrat stilul de piață gălăgioasă în care argumentele se amestecă cu acuzele și tonul scăzut al domnilor cu țipetele isterice ale precupețelor care strigă “hoții, hoții!”. A fost pus la punct de două ori: o dată de către Bogdan Naumovici când schimba subiectul în timpul argumentației si a doua oară de catre Dragoș Tănase când acesta i-a demonstrat că manipulează voit publicul prin ciuntirea informației. O recomandare: opoziția proiectului are oameni mult mai bine pregătiți și mai carismatici care ar putea să facă față mai bine unei astfel de dispute, dacă i-ar lua locul .

In plus, am avut două surprize foarte plăcute:

- Bogdan Naumovici a fost rezervat și controlat, cum rareori l-am văzut! O strategie excelentă, care i-a permis să se concentreze pe susținerea partenerului său exact cand a fost necesar, cu umor și logică. A livrat mesajul secundar pe care RMGC dorește să îl transmită: opoziția nu are soluții!

- Magor Csibi a adus pentru prima dată în speech-ul opoziției argumentul solid care merită luat în considerare: strategia României pe termen lung! A fost singurul care a adus puncte opoziției prin lansarea unei întrebări serioase cu privire la opțiunile privind exploatarea resurselor naturale din țara noastră. Deși este un activist convins pentru mediu (este reprezentantul WWF în România), Magor a rămas surpinzător de calm și nu s-a lansat în clasicele acuzații împotriva otrăvirii cu cianură. A prezentat situații de comunități falimentate datorită concentrărilor industriale și dezastre ecologice în care antreprenorul nu a fost tras la răspundere.

In concluzie o dezbatere la un alt nivel, se vede că ne apropiem de “finală”. Cred ca etapa de joi a fost câștigată de RMGC, cu un pic de ajutor din partea arbitrului (Robert Turcescu a părut pro-proiect) și a terenului (imaginile din fundal păreau desprinse din clipurile RMGC). Insă cu oameni ca Magor Csibi opoziția poate să întoarcă soarta “calificării” și cu un pic de pregătire și antrenament pot fi mai convingători.

Nu se aude prea bine la inceput, dar, daca aveti rabdare, lucrurile importante sunt inregistrate corect

Vă anunț că se formează o nouă grupă:

- partea I – 24-25 februarie

- partea a II-a – 23-24 martie

In total 4 zile de lucru intens pentru trainerii profesioniști, cu accente speciale pe facilitarea grupurilor dificile și folosirea învățării experiențiale pentru a genera revelații. In ultima zi veți fi evaluați de un public real, format din prietenii participanților . Detalii aici.

Vin alegerile și ne uităm să vedem cine este suficient de puternic să conducă țara. Cel care pare cel mai puternic este ales. După victorie cel puternic devine nepopular pentru că tinde să devină dictator (altfel ce să facă cu puterea?). Și cei care l-au ales ies în stradă să dea jos dictatorul.

Nu cred în teoria mâinii de fier. Ca structură poate că suntem capabili să suportăm o perioadă un dictator, dar nu suntem suficient de disciplinați și nici suficient de fanatici. După un timp ne revoltăm.

Așa că poate începem să căutăm o mână de catifea. Un leader care să creadă in discernământul popular mai mult decât în propriul ego. Un leader care să asculte și să sintetizeze o viziune. Un leader care sa ofere încredere, nu să o ceară.

Și politica este tot o piață, în care oferta trebuie să se muleze pe cerere. Cererea ne aparține. Ce cerem, mână de fier sau mână de catifea?

O sa vorbesc pentru prima dată despre Direct Life Credits, o idee care nu-mi dă pace de vreo 5 ani.

Dacă vreți să vedeți speech-ul va trebui sa verificați apariția lui pe site-ul organizatorilor TEDx Eroilor .

Evenimentul are loc mâine, sambătă, 10 decembrie 2011. Sunt mândru că mi-am terminat PPT-ul cu o zi mai devreme

Imi amintesc adevarate lectii primite de la Ascendis sau TMI, in care proiecte construite din nimic de noi, erau castigate de ei in faza finala de selectie datorita senioritatii mai mari, a unei increderi sporite din partea clientului sau pur si simplu pentru ca erau mai buni…

Am invatat ca uneori colaborarea cu competitia este mai simpla si mai productiva.

Am invatat ca jocul corect in fata competitiei iti creste sansele sa ai in fata un competitor care joaca corect si ma bucur ca activez intr-o piata cu practici mai degraba de fair-play. (Am vazut competitori compromisi tocmai pentru ca au apelat la jocuri murdare, iar piata i-a sanctionat).

Am invatat sa vorbesc frumos despre competitie nu pentru ca sunt politicos sau politic, ci pentru ca au lucruri bune despre care merita sa vorbesti si din care sa inveti.
In cei 11 ani de Trend am invatat cu siguranta un lucru: sa-mi respect competitia!

La Terme există o secțiune mare (uriașă mai bine zis) de saună. Saune de toate felurile: uscată, umedă, uscată 60, umedă 45, etc. Tot ce și-ar putea dori un săunar. Am făcut un calcul după ochi și ar putea să incapă peste 300 de oameni simultan in saună. Deci cool.

Am asistat la o scenă pe care am mai văzut-o si la un alt complex din Austria (undeva la schi): un supraveghetor scoate din saună un rus care stătea cu slipul pe el. Nimic nou, toată lumea știe că in saună se stă fără textile, doar cu prosopul. Dar cine știe de ce? Eu nu știam așa că m-am dus la un alt supraveghetor și l-am întrebat.

Ține de igienă, mi-a spus. Nu putem verifica dacă slipul e curat, așa că regula e: te dezbraci, faci duș și stai pe prosop. Nicio bucățică de piele nu trebuie sa atingă lemnul! Pericolul transmiterii de boli, în special dermatologice este foarte mare în saună și nu ne permitem să primim reclamații. Așa că jobul lui este să intre dintr-o saună in alta și să se asigure ca toată lumea e goală si stă pe prosop

Am zâmbit, gândindu-mă că acum am o explicație oficială pentru prietenii mei care se miră cum de stau dezbrăcat în saună, indiferent de cine mai e acolo: pentru IGIENĂ!

1. Diferența mare între ce se vede in centru și cum arată cartierele mărginașe, cu oameni săraci. Chiar dacă este incă safe, au apărut zone care seamănă din ce în ce mai mult cu Berceni sau Colentina. Găști care aparent nu fac nimic, muzica tare și geamurile lăsate la mașină, mizerie pe jos. Ba chiar aș spune ca Bucureștiul a progresat mult

2. Pretenția de superioritate a vienezului autentic – o poți vedea în modul condescendent în care zâmbește și se adresează emigranților sau în cererile exagerate la angajare. Ieri in metrou stăteam lângă o doamnă de vreo 60 de ani. Pe scaunul din fața noastră se așază o altă doamnă de 60 de ani care ne întreabă unde trebuie să schimbe pentru a ajunge la nu-știu-ce Messe. Pentru că n-am înțeles prea clar ce voia și mi-e încă frică să vorbesc în germană, am preferat să spun “Sorry, I don’t speak German”. Cealaltă doamnă a ajutat-o cu răspunsul, după care discuția lor a continuat. Despre ce? Despre căți străini sunt acum în Viena, cum te împiedici de ei la orice pas și cât de tare au schimbat orașul. În rău, evident. Nu mi-a plăcut…

3. Magazinele care se inchid la 18:00 – rămâi cu ușurință fără cele necesare dacă lucrezi până târziu iar dacă se face 18:00 sting lumina si trag obloanele chiar dacă tu ești încă acolo!

4. Gruess Gott -ul politicos cu un zâmbet formal din partea vânzătorilor din magazine, neînsoțit de niciun pic de ajutor sau efort pentru client. Aș îndrăzni să spun ca prefer vânzătorii români care nu știu să te salute și nu te privesc in ochi dar care se străduiesc să-ți găsească ceea ce cauți.

5. Monopolul serviciilor (gaz, lumină, gunoi, apă si atenție! telefonie fixă și internet). Dacă vrei internet high speed poți să alegi: instalare imediata dacă faci contract cu Telekom Austria sau aștepți trei luni dacă alegi un furnizor alternativ mai ieftin cu 30% (care oricum trebuie să foloseasca circuitele companiei de stat).

6. Scandalurile de corupție care blochează proiectele mari. De precizat ca in Viena socialiștii nu au pierdut niciodată puterea de la plecarea rușilor in ‘68, iar școala de șpagă vieneză a eliminat sumele mici demult.

7 8 și 9 Relațiile de business bazate pe relații personale până la exagerare (noi suntem mici copii). Performanța și prețul au semnificații surprinzătoare (uneori sunt irelevante) în fața relațiilor personale de lungă durată. Termenul cel mai potrivit este comunitate ermetică

Una peste alta cred că punctele tari din primele post-uri sunt mai multe și mai importante, ceea ce face ca Viena să rămână orașul meu preferat.