Leaderul cu mâna de catifea
Din când în când aud teoria “avem nevoie de o mână de fier”.
Vin alegerile și ne uităm să vedem cine este suficient de puternic să conducă țara. Cel care pare cel mai puternic este ales. După victorie cel puternic devine nepopular pentru că tinde să devină dictator (altfel ce să facă cu puterea?). Și cei care l-au ales ies în stradă să dea jos dictatorul.
Nu cred în teoria mâinii de fier. Ca structură poate că suntem capabili să suportăm o perioadă un dictator, dar nu suntem suficient de disciplinați și nici suficient de fanatici. După un timp ne revoltăm.
Așa că poate începem să căutăm o mână de catifea. Un leader care să creadă in discernământul popular mai mult decât în propriul ego. Un leader care să asculte și să sintetizeze o viziune. Un leader care sa ofere încredere, nu să o ceară.
Și politica este tot o piață, în care oferta trebuie să se muleze pe cerere. Cererea ne aparține. Ce cerem, mână de fier sau mână de catifea?





Parerea mea in privinta liderilor pe care ii avem este foarte proasta. In primul rand ar trebui sa ne dezvoltam noi, fiecare in parte, si sa devina fiecare un lider al propriei vieti. Dupa aceea am fi capabil sa alegem un lider cineva care este cu noi si a fost cu noi si care ne cunoaste, cineva care poate sa-si asume responsabilitatea de a conduce o mana de oameni, dar nu in interesul lui propriu. E simplu! Totul incepe cu fiecare in parte.