Primul principiu care mi-a trecut prin cap cand am inceput aventura antreprenoriala a fost sa iau in firma doar oameni de incredere si entuziasti. Dupa 11 ani cred in continuare ca este cel mai bun sfat pe care il poate primi un antreprenor.

Atunci cand imi adaug oameni noi in echipa ma uit mai putin la competentele profesionale. Stiu ca acestea se pot dezvolta, oamenii invata repede daca le place ceea ce fac. Asa ca trebuie sa le placa ceea ce fac.

Anul trecut am citit “Good to great” si am inteles ca aplicam fara sa stiu una din lectiile cheie ale lui Jim Collins: cand gasesti o persoana valoroasa ia-o cu tine, o sa gasesti mai tarziu ceva de facut pentru respectiva persoana. Cam asa mi-am strans echipa, iar echipa actuala este motivul meu principal de mandrie.

Am invatat in cei 11 ani sa ascult si sa vad cum oamenii prind aripi atunci cand ii asculti.

Am invatat sa am incredere si am vazut ca oamenii devin responsabili cand primesc incredere.

Si am mai descoperit ca performanta este o alegere personala, asa ca nu-mi doresc in echipa oameni indiferenti, tristi, blazati sau fara coloana vertebrala.

Da, au trecut 11 ani de cand am infiintat Trend Consult. 11 ani si peste 30,000 de oameni care au trecut prin cursurile noastre. Nu am sa vorbesc insa despre cifre si realizari, ci am sa incerc intr-o serie de posturi sa sintetizez ceea ce am invatat eu in acesti 11 ani.

Asadar, stay tuned si urmariti tagul #11ani !

Ieri am invatat cat de mare poate fi schimbarea de tactica daca resusesti sa te concentrezi pe un singur obiectiv strategic.

Am ajutat un ONG sa-si clarifice misiunea. Se plangeau ca nu mai stiu cum sa aleaga dintre oportunitatile care par atractive pentru ca genereaza un minim de bani necesari supravietuirii organizatiei, dar nu au neaparat legatura cu ceea ce-si propun ei sa faca.

I-am invitat sa-si defineasca succesul… cand vor fi multumiti de activitatea lor? Cum va arata feed-back-ul la superlativ primit de catre clientii lor?

Au reusit sa-si identifice zona de actiune cu cel mai mare impact si toata planificarea tactica a plecat de aici. Mai simplu si mai curat, cu toata lumea de acord. Cool.

Si noua la Trend ne-ar prinde bine o astfel de interventie. Sa reducem un pic zgomotul de fond generat de oportunitati, paradigme, proiecte razlete si clienti grabiti. Si sa identificam zona de competenta in care producem cel mai mare impact. Toate deciziile tactice ar trebui apoi subordanate acestei decizii strategice. Ne ajuta cineva?

Am promis ca voi reveni pe aceasta tema cu noi ganduri:

Spuneam in postul anterior ca prefer pasiunea pentru ca genereaza rezultate exceptionale, spre deosebire de talent care genereaza rezultate bune.

Dar asta nu e totul: este si mai ieftina!! Nopti nedormite, week-enduri cu familia dar cu gandul la job, fetze zambitoare la birou pentru ca le place sa fie la birou si inutilitatea totala a unor concepte de genul “work-life balance”! Toate acestea pot fi obtinute fara niciun ban daca oamenii sunt pasionati de ceea ce fac!

Talentul se cumpara cu ora. Si de cele mai multe ori este scump

Va propun un experiment: ganditi-va un pic la ceea ce reprezinta cu adevarat propria voastra pasiune (sau pasiuni!). Si acum imaginati-va ca primiti o oferta de job in care ati face exact ceea ce considerati a fi pasiune personala, DAR salariul ar fi cu 10% mai mic decat ceea ce castigati in prezent. Ati accepta oferta?

Imi place sa joc jocul asta cu diversi participanti la curs. Pana acum am ajuns la o reducere de 50% din salariu ca fiind acceptabila, cu conditia sa faca ceea ce le place. 50%!! Va dati seama cum ar arata bugetul de salarii daca s-ar urma o politica de Passion Management in interiorul companiei?

Pe de alta parte exista inca joburi pentru care nu am gasit niciun fel de pasiune la oamenii din jurul meu: contabilitatea, curatenia si administrativul. Aici talentul ar trebui sa fie suficient. Mai lucram…

Saptamana trecuta am tinut primul speech impreuna cu Ivan. S-a intamplat la Timisoara, cu ocazia Business Days , in fata a 350 de antreprenori.

Aplauzele prelungite, cu sala in picioare, atat la aparitia pe scena a marelui campion cat si la sfarsitul prezentarii, mi-au confirmat ca romanii isi doresc modele autentice. Si din fericire pentru noi, le avem.

Ivan ii invata pe oamenii de afaceri 4 regului simple (“Legile lui Ivan”): citeşte tot articolul »