M-a lovit inspiratia intr-o cafenea Felber, unde obisnuiam sa mananc micul dejun in zona Neubaugasse. Mi-am dat seama ca n-am mai vorbit demult despre competitia pe piata de training. Asadar, cum vad competitia acum, dupa 11 ani pe aceasta piata?
Imi amintesc de primii ani de Trend, in care nu puteam intelege cum de un potential client alege pe altcineva in defavoarea noastra, doar eram evident mai buni, nu? Eeee, intre timp am invatat ca acel evident ar trebui sa fie in mintea clientului, nu doar in mintea noastra… Ce aroganti eram…si cat mai avem inca de lucru in zona asta de atitudine!

Imi amintesc adevarate lectii primite de la Ascendis sau TMI, citeşte tot articolul »

Ieri m-am dus la Terme. Nimic nou, am mai scris despre ele.

La Terme există o secțiune mare (uriașă mai bine zis) de saună. Saune de toate felurile: uscată, umedă, uscată 60, umedă 45, etc. Tot ce și-ar putea dori un săunar. Am făcut un calcul după ochi și ar putea să incapă peste 300 de oameni simultan in saună. Deci cool.

Am asistat la o scenă pe care am mai văzut-o si la un alt complex din Austria (undeva la schi): un supraveghetor scoate din saună un rus care stătea cu slipul pe el. Nimic nou, toată lumea știe că in saună se stă fără textile, doar cu prosopul. Dar cine știe de ce? Eu nu știam așa că m-am dus la un alt supraveghetor și l-am întrebat.

Ține de igienă, mi-a spus. Nu putem verifica dacă slipul e curat, așa că regula e: te dezbraci, faci duș și stai pe prosop. Nicio bucățică de piele nu trebuie sa atingă lemnul! Pericolul transmiterii de boli, în special dermatologice este foarte mare în saună și nu ne permitem să primim reclamații. Așa că jobul lui este să intre dintr-o saună in alta și să se asigure ca toată lumea e goală si stă pe prosop

Am zâmbit, gândindu-mă că acum am o explicație oficială pentru prietenii mei care se miră cum de stau dezbrăcat în saună, indiferent de cine mai e acolo: pentru IGIENĂ!

Astept de 15 minute sa ma intrebe cineva ce doresc intr-o cafenea pe aeroportul din Budapesta. Daca as fi fost in Romania m-as fi gandit poate la cat de lipsiti de interes sunt romanii in a-si trata bine clientii (virusul antiromanesc, nu?). Dar ungurii nu sunt asa. Ei fac turism de calitate si acolo unde nu e nimic de vazut… Insa cele doua domnisoare care se ocupa de cafeneaua asta sunt plictisite de moarte, desi e abia ora 11:30 Ma gandesc cat de nefericite pot fi, facand ceea ce fac, si cat de mult pierde cafeneaua pentru ca ele sunt nefericite.
Inca nu m-a intrebat nimeni nimic…
Sunt 11 ani de cand am inceput joaca serioasa despre training, iar daca am invatat ceva in acesti 11 ani este puterea incredibila pe care o poate avea pasiunea in business. In ambele directii, pozitiva si negativa (atunci cand urasti ceea ce faci). citeşte tot articolul »

Chiar daca DEX-ul da verbul “a dori” ca sinonim pentru “a vrea”, in cei 11 ani de Trend Consult am invatat ca intre cele doua exista o mare diferenta.

Diferenta vine de la persoana care indeplineste dorinta sau vointa.

Atunci cand iti doresti ceva inseamna ca ai o dorinta. Care poate va fi indeplinita. De altcineva: de pestisorul de aur, de zana cea buna, de guvern, de piata, de colegi, de sefi samd. Indeplinirea dorintelor depinde de altii. La fel si neindeplinirea lor (si ce bine e sa avem justificari confortabile, nu? ).

Atunci cand vrei ceva inseamna ca ai vointa. Si esti primul care trebuie sa faca ceva. Vointa presupune cel putin o actiune personala pentru a putea exista. Si este mult mai puternica decat dorinta, pentru ca face ca lucrurile sa se intample. Neindeplinirea vointei nu mai este rezultatul stelelor sau destinului, ci rezultatul a ceea ce ai facut sau n-ai facut tu.

E bine sa avem dorinte, asta inseamna ca visam si fara vis nu progresam niciun milimetru. Dar ca sa progresam acel milimetreu dorinta trebuie sa se transforme in vointa.

In 11 ani am invatat ca Performanta incepe cu alegerea personala de a-ti transforma dorintele in vointe.

Primul principiu care mi-a trecut prin cap cand am inceput aventura antreprenoriala a fost sa iau in firma doar oameni de incredere si entuziasti. Dupa 11 ani cred in continuare ca este cel mai bun sfat pe care il poate primi un antreprenor.

Atunci cand imi adaug oameni noi in echipa ma uit mai putin la competentele profesionale. Stiu ca acestea se pot dezvolta, oamenii invata repede daca le place ceea ce fac. Asa ca trebuie sa le placa ceea ce fac.

Anul trecut am citit “Good to great” si am inteles ca aplicam fara sa stiu una din lectiile cheie ale lui Jim Collins: cand gasesti o persoana valoroasa ia-o cu tine, o sa gasesti mai tarziu ceva de facut pentru respectiva persoana. Cam asa mi-am strans echipa, iar echipa actuala este motivul meu principal de mandrie.

Am invatat in cei 11 ani sa ascult si sa vad cum oamenii prind aripi atunci cand ii asculti.

Am invatat sa am incredere si am vazut ca oamenii devin responsabili cand primesc incredere.

Si am mai descoperit ca performanta este o alegere personala, asa ca nu-mi doresc in echipa oameni indiferenti, tristi, blazati sau fara coloana vertebrala.