Talent management vs Passion management
07/29/2010
Passion management nu exista ca si termen. L-am inventat eu acum. Sau poate ca exista si nu l-am vazut eu pana acum in articolele de HR.
Talent management este insa un termen la moda. Nu am vazut nicio conferinta de HR in ultimul an in care sa nu se vorbeasca de el. Cred insa ca se exagereaza importanta lui. Sa vedem…
Ca si copil am intrat in categoria “media generala 10″. Pe bune, 10 pe linie. Ingrozitor… Cand se apropiau olimpiadele incepea competitia intre profesori. La ce olimpiada mergi? Daca nu se suprapuneau ma duceam la mate, romana, fizica si geografie. In plus eram in echipa scolii la fotbal, capitanul clasei la baschet si sa nu uitam vioara. Am studiat 6 ani, cu Cantarea Romaniei, filarmonica, etc. Pentru toti profesorii eram un talent, o resursa importanta pe care nu doreau sa o piarda.
In acelasi timp nu am excelat cu adevarat niciodata la nimic. Singura data cand am castigat o olimpiada a fost in clasa a 12-a: olimpiada de limba germana! De ce? Pentru ca ma hotarasem sa fac Relatii Economice Internationale la Bucuresti, imi trebuia deci o limba straina la admitere si eram dispus sa fac orice ca sa-mi ating obiectivul. Nivelul de energie si efort pe care le-am consumat pentru limba germana nu l-am atins pentru niciuna dintre celelalte materii, la care eram doar talentat.
Acum, ce ne dorim de la oamenii din companie? O performanta buna dar mediocra, in clopotul lui Gauss? Atunci vom face managementul talentelor din companie. Vom propune cele mai bune career-path-uri si ii vom sprijini pe cei care dau semne ca ar putea performa.
Rezultatele exceptionale cred ca vin insa printr-un alt resort. Eram bun la vioara, dar nu m-a pasionat niciodata. Asa ca in cele din urma munca m-a obosit si am abandonat. Pe de alta parte ma uit la rezultatele oamenilor din jurul meu care fac ceea ce le place. Sunt fantastice si nu pot fi atinse de cei care doar sunt buni pe acelasi domeniu.
Talentul este frecvent. Pasiunea este rara. Pasiunea insa alimenteaza munca mai mult decat priceperea sau banii. Asa ca daca as fi HR as cauta sa identific oamenii pasionati, nu doar talentati.
Si daca as fi pasionat de HR as alege Passion Management in loc de Talent Management. 
Mi-a placut conceptul.
Pasiunea insa nu as echivalao cu ambâțul. Ambâț management suna insa catastrofal.
Daca tot ne “jucam” pe terenul HR, vin cu o mica provocare…In principiu sunt de acord cu tine: aleg pasiunea in locul talentului la orice ora din zi si din noapte…
Dar..pe urma, tu, ca manager ai challenge-ul MAJOR de a tine sub control o persoana. Care poate fi un talent sau passionate (cum naiba traduci asta?). In cazul asta, as alege in echipa mea talentul…cred ca e mai previzibil in actiuni si, de ce nu, mai docil…pe cand un om pasionat de ceva…problema cu “pasionatul” e ca tie nici nu iti trece prin cap cate ii trec lui (legat evident de o anumita arie).
Ca sa nu intram in probleme de motivare ca acolo e groasa rau
)
Bottom line: prefer talentul in echipa mea si oameni pasionati in alte echipe
)
@Marian: CORECT, absolut corect. Ce spun eu (nu am o teorie complet conturata inca) este ca echipa ta de talente va produce doar rezultate previzibile, asteptate si dorite, dar mediocre. Pasiunea poate fi riscanta, inteleg, dar poate straluci in rezultate. Lucrezi intr-o banca?
@Cezar: Pasiunea poate fi o sursa importanta pentru ambitie. Nici eu nu le-as echivala. Teoria e mai complicata, mai da-mi un an doi sa o clarific, poate facem si niste studii la firma, vedem…
@Marian: De ce vrei sa tii sub control o persoana din echipa ta?
Interesant articol. As merge totusi in alegerea oamenilor in functie de pasiune in anumite departamente ( marketing, sales, R&D ) unde poti beneficia de varfuri succesive si in functie de talent in departamente de alta categorie ( Logistics, Administration, Production, Accounting) unde controlul rezultatelor este definitoriu in buna desfasurarea departamentului.