Din când în când aud teoria “avem nevoie de o mână de fier”.

Vin alegerile și ne uităm să vedem cine este suficient de puternic să conducă țara. Cel care pare cel mai puternic este ales. După victorie cel puternic devine nepopular pentru că tinde să devină dictator (altfel ce să facă cu puterea?). Și cei care l-au ales ies în stradă să dea jos dictatorul.

Nu cred în teoria mâinii de fier. Ca structură poate că suntem capabili să suportăm o perioadă un dictator, dar nu suntem suficient de disciplinați și nici suficient de fanatici. După un timp ne revoltăm.

Așa că poate începem să căutăm o mână de catifea. Un leader care să creadă in discernământul popular mai mult decât în propriul ego. Un leader care să asculte și să sintetizeze o viziune. Un leader care sa ofere încredere, nu să o ceară.

Și politica este tot o piață, în care oferta trebuie să se muleze pe cerere. Cererea ne aparține. Ce cerem, mână de fier sau mână de catifea?

Of, ce emoții am!

O sa vorbesc pentru prima dată despre Direct Life Credits, o idee care nu-mi dă pace de vreo 5 ani.

Dacă vreți să vedeți speech-ul va trebui sa verificați apariția lui pe site-ul organizatorilor TEDx Eroilor .

Evenimentul are loc mâine, sambătă, 10 decembrie 2011. Sunt mândru că mi-am terminat PPT-ul cu o zi mai devreme

M-a lovit inspiratia intr-o cafenea Felber, unde obisnuiam sa mananc micul dejun in zona Neubaugasse. Mi-am dat seama ca n-am mai vorbit demult despre competitia pe piata de training. Asadar, cum vad competitia acum, dupa 11 ani pe aceasta piata?
Imi amintesc de primii ani de Trend, in care nu puteam intelege cum de un potential client alege pe altcineva in defavoarea noastra, doar eram evident mai buni, nu? Eeee, intre timp am invatat ca acel evident ar trebui sa fie in mintea clientului, nu doar in mintea noastra… Ce aroganti eram…si cat mai avem inca de lucru in zona asta de atitudine!

Imi amintesc adevarate lectii primite de la Ascendis sau TMI, citeşte tot articolul »

Ieri m-am dus la Terme. Nimic nou, am mai scris despre ele.

La Terme există o secțiune mare (uriașă mai bine zis) de saună. Saune de toate felurile: uscată, umedă, uscată 60, umedă 45, etc. Tot ce și-ar putea dori un săunar. Am făcut un calcul după ochi și ar putea să incapă peste 300 de oameni simultan in saună. Deci cool.

Am asistat la o scenă pe care am mai văzut-o si la un alt complex din Austria (undeva la schi): un supraveghetor scoate din saună un rus care stătea cu slipul pe el. Nimic nou, toată lumea știe că in saună se stă fără textile, doar cu prosopul. Dar cine știe de ce? Eu nu știam așa că m-am dus la un alt supraveghetor și l-am întrebat.

Ține de igienă, mi-a spus. Nu putem verifica dacă slipul e curat, așa că regula e: te dezbraci, faci duș și stai pe prosop. Nicio bucățică de piele nu trebuie sa atingă lemnul! Pericolul transmiterii de boli, în special dermatologice este foarte mare în saună și nu ne permitem să primim reclamații. Așa că jobul lui este să intre dintr-o saună in alta și să se asigure ca toată lumea e goală si stă pe prosop

Am zâmbit, gândindu-mă că acum am o explicație oficială pentru prietenii mei care se miră cum de stau dezbrăcat în saună, indiferent de cine mai e acolo: pentru IGIENĂ!

Hai să vedem și ce nu-mi place la Viena:

1. Diferența mare între ce se vede in centru și cum arată cartierele mărginașe, cu oameni săraci. Chiar dacă este incă safe, au apărut zone care seamănă din ce în ce mai mult cu Berceni sau Colentina. Găști care aparent nu fac nimic, muzica tare și geamurile lăsate la mașină, mizerie pe jos. Ba chiar aș spune ca Bucureștiul a progresat mult

2. Pretenția de superioritate a vienezului autentic – o poți vedea citeşte tot articolul »